Alt copil(sau aurolac,nu?) la semafor la Orhideea

Inainte sa incep, vreau mai intai sa lamurim o treaba. Si ca sa fac asta, o sa pun numai cateva intrebari, la care nu trebuie sa-mi raspundeti mie, ci doar sa va ganditi putin ca sa descoperiti un raspuns sau altul.

Cand erai copil, aveai controlul asupra vietii tale?
Un copil este responsabil pt el in totalitate, la fel ca un adult?
Si numai daca raspundeti cu DA la ultima, dati un raspuns si la asta: daca da, atunci pana la ce varsta.. luand-o descrescator?

Revenind la poveste..
Copilul sau aurolacul, cum alegeti sa-l clasificati, nu era oricum in intersectie la Orhideea. Nici macar nu spala geamuri, ca sa fi muncit si el in vreun fel. Doar cersea. Luna era noiembrie, era seara pe la 20:00/21:00 cred, batea vantul si ploua, iar copilul avea cam 14 ani si era imbracat in un tricou, blugi facuti pantaloni scurti si descult.

Acum, daca nu v-am obosit deja, si daca da, nu mai trebuie sa continuati ce va rog, anume sa vedeti inca cateva intebari.
Tu ai fost vreodata seara tarziu in vreo intersectie, cu ploaie si vant, si imbracat de plaja? Si daca nu, a fost pt ca n-ai vrut sau pt ca chiar dc totusi te-a pus cineva, tu ai refuzat?

Si ultima intrebare: dupa ce a strans banii din cersit manipuland sentimentele de mila ale oamenilor, chiar dc a indurat „putin” pt asta, unde credeti ca s-a dus dupa, si ce a facut cu banii, unde s-a culcat si cum a fost ziua care a urmat pt el?

.

3 Responses to “Alt copil(sau aurolac,nu?) la semafor la Orhideea”


  1. 1 costina Decembrie 11, 2007 la 4:38 pm

    off din pacate ai dreptate.

    din pacate ai dreptate.

    daca nu ai aflat, te invit sa afli despre o initiativa interesanta in acest sens.
    http://cutiamuzicala.blogspot.com/2007/12/initiativa-special-pentru-voi.html

  2. 2 brigitta Decembrie 11, 2007 la 11:33 pm

    te-a durut durerea lor.ti-a fost jena de jena lor(care de fapt ei nu o mai simt de mult).de aceea ai si scris.pun pariu ca ai avut un nod in gat, un suras amar pe buze si o senzatie de neputinta.Aprozarel..eu tind sa cred intr-o anumita doza de noroc cand aterizam in lumea asta, norocul acela de a avea bomboana preferata,patutzul cald si mainile noastre mici in cele ale parintilor.Ca a devenit totul o loterie.Tu da, tu nu, tu da, tu..

  3. 3 aprozarnet Decembrie 12, 2007 la 3:13 am

    nu trebuie ca asta sa fie permanent; trebuie ca macar, sa ne doara in continuare si sa ne fie macar jena si sa incercam sa facem ceva, orice, si sa nu spunem „asta e”; pt ca daca ar fi fost oricare dintre noi in locul lor, sigur ar fi sperat sa nu fie totusi permmanent ce i se intampla; sigur ai fi sperat sa nu dormi in fiecare seara pt totdeauna pe jos in vreun canal impreuna cu jde altii, si sa fii exploatat si batut si abuzat.. si sa fii ca o carpa care poate oricand sa nu mai fie, si absolut nimanui, sa nu-i pese de asta; sa nu reprezinti nimica, din cauza ca ai fost „doar un alt aurolac”, a carui lipsa nu o baga nimeni in seama;
    .. sa avem grija cum clasificam oamenii, pt ca daca noi o facem, la fel o sa o faca si altii intr-o zi legat de noi


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




ciuleste`

"Nici nu-ti trece prin cap sa crezi in tine.Ai nevoie de-o carje. Ai mai multe carje decat picioare... Mereu cersesti cate o clipa de tandrete sau o noapte de amor, sau o slujba bunicica, sau o calatorie la Paris, sau o pretuire unanima, sau o pasiune." - Teodor Mazilu

a


%d blogeri au apreciat asta: