Intr-o gara de sat

La 5:45 dimineata, bat incet in usita de tinichea, ca impegatu sa o deschida si sa cumpar bilet. Citesc pe usita un afis mic: „Nu se mai dau bilete cu 5 minute inaintea de sosirea trenului in gara„. Al meu era la 6 fara 5. Mai aveam cinci minute inainte de termenul afisat. Bine ca nu am mai lungit-o cu plecarea de acasa, imi spun.

Un tren ajunge in gara, si pe fereastra salii vad impegatul care iese la el. Asteapta. Astept si eu. Ii face semn ca poate sa plece si vine din nou in gara. Bat din nou in usita, incet. Nimic. Bat a treia oara. Tot nimic. Mai astept putin si a patra oara bat putin mai tare. Aud din cealalta parte:”Stai ba(asa), ca vin n-auzi!?„. Eu uimit, n-auzisem nimic, si era liniste deplina la ora aia. Nu mai era nici un tren acolo: „N-am auzit, ma scuzati„. El, „Pai nu ti-am zis.. ce..„. „Nu v-am auzit.„, spun din nou. Mai astept un minut si deschide.
Un bilet pana la Bucuresti, la trenu de 6„, si-i pun banii si permisul cu legitimatia.
Se uita putin pierdut si ma intreaba: „Doua?
Nu, unul. Asta-i carnetul si ..legitimatia.”

Ia legitimatia, se uita imrejurul lui, se duce in lateral, si vine cu niste bilete. Vrea sa scrie ceva pe ele si se pare ca nu stie ce trebuie. Se uita prin alte agende, dupa care se apleaca sa scrie, dar tot nesigur, si ma intreaba cu jumatate de gura, cum era aplecat deasupra biletului: „15, nu?„. „..Da, suntem in 15 azi„, ii raspund. Pana la urma scrie, se mai uita putin la ce-a scris, si din nou cauta ceva. Ia cu nesiguranta stampila din fata lui si observ cum lasa sa cada putin scuipat pe ea. Din cauza usitei, nu-l vedeam de sub umeri in sus decat cand statea aplecat. Preseaza stamplia in tusiera de unde-a luat-o, mai mult ca sa uniformizeze scuipatul. Stampileaza biletul, dar nu se vede bine si mai scuipa de cateva ori scurt, din varful limbii, pe stampila si stampileaza din nou, incercand sa nimereasca acelasi loc. Se uita la cum a iesit. Nu prea e bine da asta e, pare ca-si spune. O da stangaci mai incolo si scrie cu pixu pe ea pretul biletului. Ia banii o suta de mii si imi da inapoi legitimatia. Dupa care restul, pe care le iau si ies din sala(de fapt o juma de camera cu doua banci de lemn pe langa pereti).

Langa scarile de la sala, in timp ce bagam restul in portofel, din care o moneda de 5 mii in buzunarul la spate, si biletul cu legitimatia, observ un Logan. Statea acolo mai la azavada si sa poata sa si-l si supravegheze de pe geamul garii.

Ma duc sa astept pe peron, pe portiunea chiar din dreptul garii. Mai vin inca doua persone, infara de cele doua femei care mersesera in spatele meu pe drumul garii si care au barfit pe toata lumea, si tot nu terminasera. Acuma se asezara pe peron in celalat capat si brazdau linistea rece a diminetii cu vocile lor pizmuitoare si cu rasete razlete. La orizont se vede insa trenul. De fapt doar niste lumini in departare. Din spatele meu aud o voce. Sunt nedumerit putin cand ma intorc si il vad pe impegat care se indrepta inspre mine si imi spune:” Da aia 5 mii, ca trebuia sa-ti dau doua mii rest„. Nu m-am gandit la ce-a spus, pur si simplu am coboborat de pe peron, ne-am intalnit la jumatatea drumului, i-am dat cei cinci mii, iar el mi-a dat doua mii.
Mi-am amintit ca pe bilet scrisese 77 750 lei pretul(rol), si el imi daduse rest de la o suta, 25 de mii. Adica cu 2 250 de lei mai mult. Si-a recuperat de la mine, de pe peron, 3000 lei. Deci mai mult cu 750. Ultima imagine pe care am vazut-o pe geamul trenului in timp ce pleca din gara, a fost cu impegatul care astepta, dupa ce daduse semnalul, iar alaturi de el, mai in dreapta, Logan-ul.

.

3 Responses to “Intr-o gara de sat”


  1. 1 krossfire August 16, 2007 la 1:09 pm

    Puteai spune simplu ”Intr-o gara”.

  2. 2 aprozarnet August 16, 2007 la 1:10 pm

    :))
    sigur asa trebuia facut ?🙂 :))

    • 3 Blogoman69 Mai 10, 2010 la 2:29 pm

      Da legumicultorule, bow your ass down şi papă sfat pe pâine. Nu ştii tu REGULILE sfinte ale hiturilor nesfârşite. O fi ăsta blogul tău, dar nu poţi scrie chiar orice şi mai ales oricum. Este o blogosferă în ţara asta, totuşi… Nu poţi tocmai tu să ruşinezi Sfânta Sferă. Ţţţţ! Receptează pe fruntea-ţi aridă sfinţii stropi de sfat ai marilor blogări şi POATE într-o zi vei fi atât de profesionist şi avut încât să-ţi permiţi un SITE ADEVĂRAT pe care să îl tratezi ca pe un BLOG. Asta DA şmecherie! Pricepuşi?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




ciuleste`

"Nici nu-ti trece prin cap sa crezi in tine.Ai nevoie de-o carje. Ai mai multe carje decat picioare... Mereu cersesti cate o clipa de tandrete sau o noapte de amor, sau o slujba bunicica, sau o calatorie la Paris, sau o pretuire unanima, sau o pasiune." - Teodor Mazilu

a


%d blogeri au apreciat asta: