Interacţiune cu ego

De câte ori îmi trebuie ceva,
De câte ori am nevoie de ceva,
Şi n-am,
Adică de câte ori îmi lipseşte ceva
Devin puţin de napalm.
Postându-mă ca oarece victimă.
Să nu mai vorbim de data
În care sunt luat cu lopata
Şi rămân singurul care are o anumita nevoie nesatisfacută,
Dintre persoanele din aria mea cunoscută.
Iar mai devreme sau mai tarziu,
În anumite momente când îmi dau socoteală,
Ajung să mă simt ca o trufă şi pustiu
Când mă gândesc şi realizez că aria mea este zecimală.
Problemele lor pentru mine fiind unele individuale
Fără să mă chinuie.
Sunt meschin cum nu ma uit la alţii doboraţi atat de timpuriu.
Dar care nu capitulează şi continuă şi marşează.
Iar câteodată îl mai intreabă şi pe unul ca mine
Dacă nu cumva am nevoie de ceva,
Cu ce el sau ea mă poate ajuta.
Atunci parcă împrumut puţin din acea înţelepciune,
Şi din puterea de a te sacrifica
Pentru a face bine altuia.
Aceste întâmplări şi persoane au puterea să te inspire.
Numai pentru ca mai târziu,
Egoul tău să le expire
Pentru a face nevoile tale prime.

1 Response to “Interacţiune cu ego”


  1. 1 aprozarnet Aprilie 17, 2013 la 3:56 pm

    Renuntarea este ..doar la frica, iar cand se intampla se vede ca nu a fost nici o renuntare in sine ci O REalizare, nu se pierde nimic de fapt ; deasemeni nu trebe creata o adversitate cu ego-ul…ci doar sa nu-l inflamam in cerc vicios si sa fim condusi de el- partea aceea in frica din noi – altfel “egoul creste hranindu-se chiar cu omul”

    egoul …el in rest n-are nicio o vina saracul in sine…e doar parte din noi in nerealizare…nu e rau…doar e si isi face scopul, atat cat il crestem sau nu(iar ca toate lucrurile ..si aici e un proces, in sine- realizandu-ne si desporindu-ne din ce in ce…iar apoi iar ne vom pierde iar in el inconstient cand e necesar sa invatam o alta parte…pana vom creste si vom vedea chiar si asta ca ceva ce este …si fara a fi ceva ce trebuie sa fie intr-un anumit fel neaparat- flori tot timpul etc totul e in interior indiferent de exterior…ce e in interior simtim ca traire…altfel diferiti indivizi pot sa aiba alta traire fata de acelasi exterior….in cele din urma de interiorul da forma exteriorului “omul sfinteste locul”, permitand sa fie …si sa fim…ce suntem tot timpul deja) – realizare..fara asteptare- tot frica”ca pe ace” de-a fi NEAPARAT intr-un fel – deci fara asemenea asteptare- daca e sa fie ceva sa fie…daca nu- nu

    fara asteptari din exterior..totul e in interior deja= de acolo… sa fim, pur si simplu…(si aici exista procesul…dar in realizare, fara aceeasi corvoada mentala/frica-razgaieli copilaresti ce produc suferinta pt realizarea si realizarea sinelui…exact ca un copil mic infantil si razgait care da cu piciorul in gard si il doare sau se joaca cu focul etc…)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




ciuleste`

"Nici nu-ti trece prin cap sa crezi in tine.Ai nevoie de-o carje. Ai mai multe carje decat picioare... Mereu cersesti cate o clipa de tandrete sau o noapte de amor, sau o slujba bunicica, sau o calatorie la Paris, sau o pretuire unanima, sau o pasiune." - Teodor Mazilu

a


%d blogeri au apreciat asta: