Era dimineata si frig…

Era dimineata si frig. Erau 0 grade. In noaptea ce trecuse fusesera -5. Iar eu, a trebuit sa dorm cu fularul la gat si caciula, pentru ca nu mergea caloriferul. In bloc se daduse drumul la caldura, dar caloriferul din sufragerie, unde dormeam, era rece. Problema din cate am inteles, era ca se adunase aer in elementi si din cauza asta, apa calda, nu putea sa intre. Peretii apucasera sa se raceasca dupa 2-3 zile de frig, si sufrageria spatioasa devenise frigider. Ca sa nu-mi inghete capul si sa nu-mi intre frigul in oase, a trebuit sa dorm bagat tot sub plapuma. Ma gandeam ca trebuie sa ma obisnuiesc, in cazul in care nu se remediaza problema. Pentru ca o sa fie si mai rau, iarna fiind de abea la inceput. Iar sansele sa se rezolve ceva, erau mici.

Pentru a se umbla la calorifer, trebuia oprita apa pe coloana din subsolul blocului, care e intotdeauna inundat. Eu chiar daca m-as fi aventurat in aceasta expeditie, n-as fi stiut ce sa fac, fara sa-mi arate cineva. Nu am coborat in viata mea in subsol. De ce as fi facut-o? Toata copilaria mea singura legatura cu acesta, a fost gura de intrare in el. Care atunci cand era lasata deschisa de cineva care avea treaba acolo, imputea toata scara de aer infect si miros de fecale. Tin minte ca de cate ori se intampla asta, imi luam aer, dupa care imi tineam respiratia si fugeam pe scari pana la 4, unde stau. Un bloc cu 4 etaje, fara lift.

Cine sa coboare in apa de jumatate de metru amestecata cu deseuri umane, fara sa aiba nevoie? Doar ca sa imi rezolve mie problema? Si in timpu asta, ar fi ramas si ei fara caldura. Asta e lumea, ignoranta si comoda. Ma rog.., mi-am zis ca o sa vad eu ce o sa fac, fie ce o fi!

Pana una alta am plecat inspre serviciu. Si in drum trec si pe la chioscul de langa locul unde muncesc, ca sa-mi iau ceva de mancare. Numai ca era inchis.. M-am compatimit un pic de faptul ca dupa imi fusese frig, o sa mai stau si cu stomacul gol in ziua aia. Am plecat din nou spre serviciu, si dupa cativa metri trec pe langa un om care era descult si statea in fata unui cos de gunoi, in care cauta de mancare. Era subtire imbracat, zdrentaros si murdar. M-am uitat la picioarele lui: erau vinete si umflate. Pentru moment am incetat sa ma compatimesc, si mi-a fost rusine de mine, vazand prin ce suferinta trece altcineva, om ca si mine dealtfel, care nu este nicidecum, imun la durere. Si care simte frigul si foamea si oboseala, la fel de bine. Mi-a parut rau de el, dar mi-am zis ca n-am cum sa-l ajut. Daca as fi avut marunt la mine, i l-as fi dat. Dar oricum, decat sa-l ajut cu asa putin, mai bine nu-l ajut deloc mi am zis. Cu acele cateva mii de lei si-ar fi luat doar aurolac, sau i-ar fi dat la mafiotu care ii exploteaza pe cei ca el. Doar se stie ca este o intreaga industrie, in care mafia face bani gramada din cersetoria organizata. Si oricum, eu nu pot sa-i ajut pe toti. Daca le-as da la toti, eu cu ce-as mai ramane? Tot ce pot sa fac este sa-mi para rau si sa-i compatimesc. Alta lume.., nici nu-i mai vede. Trece pe langa ei fara sa-i observe macar. Iar cateodata se simte chiar agasata de ei, cand nu stau destul de retrasi. Pentru ca le strica peisaju si pentru ca put.

A urmat weekendu-ul, in care a venit un vecin care a rezolvat problema calorifeului, fara a fi nevoie sa coboare in subsol. Acum am caldura in sufragerie. Ma rog, moderata, tinand cont ca stau la ultimul etaj, intr-un bloc cu izolatie proasta. Dupa ce a trecut evenimentul, m-am intrebat de ce nu aparuse problema asta pana acuma. Am aflat tot de la vecinul care mi-a reparat caloriferul. Anul asta, s-a mutat din bloc un vecin, nea Nicu instalatorul. Si el in fiecare an, inainte sa vina iarna mergea in subsolul blocului si decompresa de acolo tevile cumva, ca sa nu ramana aer in calorifere. El tinea usa de la gura de intrare in subsol deschisa. Si de cate ori iesea de acolo, scuipa si avea pe cizme urme de fecale. Facea asta din proprie initiativa, dar si din cauza obisnuintei cred; oricum fara sa primeasca prea multe multumiri. Cine i-ar fi multumit unui instalator care se murdareste mereu, intrand in subsol(“ce-o fi cautand pe acolo numai el stie..”) si care mai si bea?
Pana la urma, sunt si eu ignorant si comod, ca toata lumea.

0 Responses to “Era dimineata si frig…”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




ciuleste`

"Nici nu-ti trece prin cap sa crezi in tine.Ai nevoie de-o carje. Ai mai multe carje decat picioare... Mereu cersesti cate o clipa de tandrete sau o noapte de amor, sau o slujba bunicica, sau o calatorie la Paris, sau o pretuire unanima, sau o pasiune." - Teodor Mazilu

a


%d blogeri au apreciat asta: