Filosofia de viata necesara, intr-un singur txt

Interviu cu Dumnezeu

Interviu cu Dumnezeu magnify

 

 

-de Octavian Paler -

– Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

- Daca ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:

- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca… iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani… iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.

Apoi am întrebat:

- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?

- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc… si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.

- Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:

- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna…

via alfaomega

0 Responses to “Filosofia de viata necesara, intr-un singur txt”



  1. No Comments Yet

Lasă un Răspuns




ciuleste`

"Nici nu-ti trece prin cap sa crezi in tine.Ai nevoie de-o carje. Ai mai multe carje decat picioare... Mereu cersesti cate o clipa de tandrete sau o noapte de amor, sau o slujba bunicica, sau o calatorie la Paris, sau o pretuire unanima, sau o pasiune." - Teodor Mazilu

a