poezie calaie
poezie calaie
facuta dintr-o nebunie
vreau de la tine sa-mi dai
ce stiu ca nu ai
pentru ca tu de fapt nu existi
esti numa o parte din mine
pusa pe hartie
intr-o stare de reverie
sau intr-una de egocentrie
cand persoana mea scrie fortat poezie
doar ca sa placa
si sa fie luata
in considerare
in lipsa de bucurie
bucuria in felul asta fiind capatata
numai ca e temporara si marcata
de neputinta de placere de sine
daca nu sunt mai mare ca tine
si daca asta nu mi se recunoaste mie
cel putin de catre o mie
iar dintre tine si mine
eu neputand sa recunosc asta de tine
ceea ce devine
tot de la egocentrie
o dam chiar si in ipocrizie
io si cu tine si cu ei
toti vrem sa fim mari
unul mai mare ca altul
am face orice sa fie in acest fel
am folosi pana si tancul
insa cea mai mare ironie
devine din faptul ca e-o prostie caci
oamenii intradevar mari
sunt cei care vad cat sunt de mici
Am cam trecut prin posturile tale. Cand o sa incepi sa devii consistent si sa-ti omogenizezi stilul ? Comentariile tale au o oarecare tenta superioara dar n-ai niciun articol care sa le sustina, no offence.
tenta superioara, articol? nu inteleg. care, de unde?
stilul la poezie, proza scurta, stand up, scenarii sm?
ps: nu sunt poet, chiar daca mai scriu cate-o poezie cateodata
pps:si oricum, numele blogului este aprozarnet(mai multe explicatii pe prima pagina)